Povestea mea
Rădăcini, formare, vocație — și o convingere: nimic viu nu crește fără rădăcină.

M-am format la intersecția a mai multor lumi: o comunitate cu memorie lungă, o limbă de rugăciune păstrată din generație în generație și un prezent care cere decizii rapide, în piețe și în cancelarii.
Am învățat devreme că identitatea nu este un muzeu, ci o responsabilitate. Ceea ce moștenim ne obligă: nu doar să păstrăm, ci să înțelegem, să explicăm și să continuăm.
Drumul meu a trecut prin economie și afaceri internaționale, prin dialog diplomatic și prin studiu teologic. Aceste trei registre nu s-au contrazis niciodată; s-au completat. Economia arată cum funcționează lumea, diplomația arată cum se vorbește între lumi, teologia arată de ce merită să vorbim.
Am lucrat în locuri unde se decid lucruri concrete și am revenit mereu la întrebările care nu se rezolvă prin contracte: ce datorăm comunității din care venim, ce lăsăm celor care vin după noi, cum rămânem oameni în mijlocul intereselor.
Această platformă este spațiul în care aceste întrebări sunt scrise fără grabă. Nu caut consens imediat. Caut claritate, măsură și un ton pe care să-l pot recunoaște ca al meu și peste zece ani.
„Nimic viu nu crește fără rădăcină. Cine își pierde rădăcina, își pierde direcția.”
Tudor Afanasov